CODRULE, VOINIC BĂTRÎN

Codrule, voinic bătrîn,

Doar cu tine mă alin

Cînd frunzişul înverzeşte,

Raza soarelui topeşte.

Codrule cu frunza deasă,

Unde-i mîndra cea aleasă

Cu privirea m-a vrăjit,

Mîndră bună de iubit.

Codrule cu frunza lată,

Unde-i mîndra cea plecată

Ce în grabă m-a lăsat,

Şi de mine a uitat.

Codrule bătrîne, dragă,

Iarna cînd soseşte-n grabă

Frunza la pamânt se-apleacă,

Păsările toate pleacă.

Codrul veşnic foşnitor,

Tot rămâi nemuritor

Cîte vremuri a trecut,

Tu pe toate le-ai văzut.

Codrule ce veşnic eşti,

Cîte cînteci haiduceşti

Cîte doine despre plai,

Tu pe toate le-ascultai.

Codrul veşnic înverzit,

Nu te-ai lăst fi cucerit

Cînd întreaga semilună,

A-ncercat să ne impună.

Codrule cu flori de mai,

Tu pe Ştefan şi Mihai

Ia-i ştiut de buni ostaşi,

Ţara apărînd de laşi.

Codrule cu flori de tei,

Ai rămas bătrîn holtei.

Cînd lumina amurgeşte,

Tot frunzişul amuţeşte.

Codrule cu floare rară,

Grea e viaţa şi amară

Prin srăini eu am să plec,

Tinereţea s-o petrec.

Codrule frate mai mare,

Cui îi este de mirare

La străini muncesc din greu,

Am plecat la ei şi eu.

Codrule fratele meu,

Tare mi-e pe suflet greu.

Prin lume sunt înstrăinat,

Dar de tine n-am uitat.

Cocieri Andrei

Iulie 2014