Codrule, voinic bătrîn,
Doar cu tine mă alin
Cînd frunzişul înverzeşte,
Raza soarelui topeşte.
Codrule cu frunza deasă,
Unde-i mîndra cea aleasă
Cu privirea m-a vrăjit,
Mîndră bună de iubit.
Codrule cu frunza lată,
Unde-i mîndra cea plecată
Ce în grabă m-a lăsat,
Şi de mine a uitat.
Codrule bătrîne, dragă,
Iarna cînd soseşte-n grabă
Frunza la pamânt se-apleacă,
Păsările toate pleacă.
Tot rămâi nemuritor
Cîte vremuri a trecut,
Tu pe toate le-ai văzut.
Codrule ce veşnic eşti,
Cîte cînteci haiduceşti
Cîte doine despre plai,
Tu pe toate le-ascultai.
Codrul veşnic înverzit,
Nu te-ai lăst fi cucerit
Cînd întreaga semilună,
A-ncercat să ne impună.
Codrule cu flori de mai,
Tu pe Ştefan şi Mihai
Ia-i ştiut de buni ostaşi,
Ţara apărînd de laşi.
Codrule cu flori de tei,
Ai rămas bătrîn holtei.
Cînd lumina amurgeşte,
Tot frunzişul amuţeşte.
Codrule cu floare rară,
Grea e viaţa şi amară
Prin srăini eu am să plec,
Tinereţea s-o petrec.
Codrule frate mai mare,
Cui îi este de mirare
La străini muncesc din greu,
Am plecat la ei şi eu.
Codrule fratele meu,
Tare mi-e pe suflet greu.
Prin lume sunt înstrăinat,
Dar de tine n-am uitat.
Cocieri Andrei
Iulie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu