Pe sub aşternut
de soare
Se-tinde un câmp
de lăcrimeoare,
Te văd cu ochii
tremurând
Tu tainică prin
flori păşind,
A lor taine
ascultînd.
Cu ochii liniştea
cuprinzi
În părul negru
flori îţi prinzi,
Tu semne faci a
te urma,
Eu semnele le voi
păstra
Pe-o pînză le-oi
picta.
Şi în tăcere te
voi prinde,
În poale-ţi voi
cădea cuminte,
Să nu distrug
miracol blând
Al păsărilor
dulce cânt,
Purtate de un
vînt.
Candidă
răsuflarea ta
Eu veşnic o voi
asculta,
Şi ameţit să fiu
aş vrea,
De inima ce-ţi
bate aşa,
Neîncetat
întruna.
Mi te-ai lăsat a
fi furată
De noapte dulce
descântată,
Am auzit un sfat
ceresc
În amurg
dumnezeesc
Să nu ezit, să
îndrăznesc.
Lumina lunei
încetişor
Pe sînu-ţi
a-nflorit uşor,
Lăsînd o urmă –
floricea,
O, cât de mult aş
săruta
În vis te-oi
dezmerda.
A nu visa, să zic
că pot,
Că visu-mi e real
de tot.
Când inima-mi e
infocată
De-o dragoste
înflăcărată
În ceruri
botezată.
Cocieri Andrei
Iulie 2014
Iulie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu