sâmbătă, 14 martie 2015

STRIGOI



Anotimpurile false hotarele-şi extinde
Cu ale sale aripi cerul a acoperit,
O negură tristeţe pe tine te cuprinde
Cu gînduri irosite, cuvintul-ţi e amuţit.

Când nu mai ai pe nimeni aproape ca să-ţi fie
În umbrele tacute şi-n camere pustii,
Şi soarele pe tine la faţă nu te ştie
Pe nume nu te cheamă, te cheamă – tu nu vii.

Păşeşti prin lume parcă curaj de n-ai avea
Să poţi să ţii privirea în ochii tuturor,
Din labirintul negru să nu mai poţi scăpa
Pe-al sorţii întorsături să nu ai ajutor.

Deşi o lume-ntreagă te-ar fi lăsat uitarii
Căzut în adâncimea iluzilor, noroi,
Rămas cerşind o soartă, pierdutelor cărării
Te urmăreşte-un strigăt, un strigăt de strigoi.



Septembie 2014
Portugalia
Cocieri Andrei

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu