POET FĂRĂ DE NUME

Nu aruncați cu pietre-n mine, nu sunt extrimist,

Sunt ce-mi doresc sa fiu, al timpului protagonist.

Ajuns-am fără de răspuns, de unde, nu știu cum,

Aș merge-n căutarea lui, de-aș ști pe care drum.

Nu pot sa zic că sunt mai bun, să zic nu am de unde,

Dar calea care-o merg acum, cu greu o pot pătrunde.

Poet uitat sunt, fără de nume, un nume să mi-l da-ți,

Să-l port cu cinste în al meu piept, la fel cum voi purtați.

E greu să dai exemplu bun, în vremurile care trăim

Cînd faptele nu corespund cu ceea ce gîndim.

Nu caut laude, la fel, nu caut și loaialitate,

Apreciat sa fiu aș vrea, din plin, sinceritate.

Privesc deasupra coalei albe, tâmplele îmi crapă,

Nu pot descrie un început, din viață o etapă.

Între virgulă și punct, rând cu rând nu se mai leagă,

Te-ai ascuns, ai dispărut, unde ești, o muză dragă?

Între file rătăcesc și-mi mai caut un răgaz,

Timpul rece să-l opresc, să mă spăl eu de necaz.

Februarie 2015
Andrei Cocieri