sâmbătă, 14 martie 2015

COPIL ORFAN


Te trezeşti copile fără mamă, fără gînd,
Doar un gînd te ţine, să ai mamă pe pămînt.
În al ceasului trecut ce ţi-a provocat durere,
Azi tu spui că a trecut, iar durerea vine.
Eşti străin în lume, şi al său în stradă,
Nu porţi nici un nume, strini orfan te cheamă.
În tăcerea nopţii, te trezeşti transpirat,
Strigi cuvîntul mama cu glasul încordat.
În pustiul negru unde luna-i spre apus
Spre enorma amărâre, doar tăcerea ţi-a răspuns.

Şi ţi-a tăiat suflarea, o oarbă întrebare:
- De ce eu? Nu altul? Aştept o îndrumare!
De mamă sunt uitat şi de soartă şters
C-aveţi şi ce nu am, şi ce-mi doresc imens.
Ah, vreau şi eu în fine o pace sufletească,
Să fiu cuprins de mamă, căldură părintească.
Să fiu orfan nu vreau, abandonat nu voi
Să mă gîndesc azi cu frică la nevoi.
Purtînd de grijă întruna să fac în ierni geroase
O altă adăpostire pentru nopţi ploioase.

O bucată de pânică aruncată lîngă urnă
Cineva-i dă cu piciorul, tu de jos o duci spre gură.
Iar în buzunar păstrezi o batistă cenuşie,
Ce o porţi ca o avere cu lacrimi o mie.
În strada larg deschisă, urmăreşti trecînd pe rînd,
Al trecătorilor priviri peste un copil păşind...

Cu durere-n suflet şi lacrimi sub gene,
Cu mâna abia întinsă o speranţă cere.
Un copil în stradă de trecători uitat,
Si o lume-n ceată păşesc neîncetat.

        Portugalia
Noiembrie 2013
   Cocieri Andrei


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu